Prima atestare documentara a comunei Târnova, apare in anul 1495, atunci când Ion Bizerea, nobil român, da in ipoteca lui Gheorghe Gaman moşiile situate in Bizere, Glimboca, Ohaba, Bolvaşniţa, Apadia, Târnova şi Bratova, pentru suma de 250 forinţi de aur. in acelaşi an, Ion Bizerea şi Gheorghe Gaman, intocmesc actele ipotecare in faţa capelanului de Arad.1 Din punct de vedere administrativ, se pare ca in aceasta perioada, satul Târnova a aparţinut districtului Bârzava. Denumirea satului este de origine slavona şi deriva din cuvântul Turnu, care tradus in limba româna inseamna „spin sau arbust spinos”.
Din datele cunoscute si din verificarile facute se poate trage concluzia ca in mod cert, satul nu s-a intemeiat pe actuala vatra, ci in imediata vecinatate a raului Barzava, pe dealul Talva Orasului. Locul de la piciorul pantei nordice a acestui deal, poarta denumirea de Satul batran. Ca o caracteristica a Banatului, majoritatea satelor au un loc numit Sat batran, acesta fiind vatra veche a satului.
Consider ca acest lucru este valabil si pentru satul Târnova. Mai mult de atat, batranii satului povestesc despre cele doua lacuri existente pe dealul Talva Orasului, respectiv Lacul mic si Lacul mare, ca s-ar fi format pe vechea vatra a satului. Se spune ca Lacul mare s-a format pe locul fostei biserici, iar lacul mic pe locul fostei primarii a satului. Eventuale cercetari arheologice ar putea confirma sau infirma aceasta ipoteza.
Un alt argument care sustine formarea satului pe acest loc, ar fi existenta in imediata vecinatate, a celor doua dealuri: Dealul Grecilor si Dealul Morii. Tot batranii satului povestesc faptul ca pe Dealul Grecilor, in vremuri de demult, s-ar fi asezat niste negustori greci.
Cred ca asezarea acestora aici are sens doar daca in imediata apropiere se afla o asezare omeneasca, deoarece acestia aveau nevoie de vad comercial, pentru a-si vinde marfa.Toponimul Dealul Morii, ma face sa cred ca aici se afla o moara de vant, care in mod sigur era moara satului.
Daca mai amintim ca cele doua dealuri se afla in continuarea locului numit Sat batran, se pare ca cele aratate mai sus au un sambure de adevar.Nu se cunoaste cu exactitate anul parasirii vechii vetre a satului, dar presupun ca acest lucru s-a petrecut in perioada ocupatiei turcesti (1658-1716).
In acest sens, avem si o legenda transmisa din batrani. Aceasta spune ca pe timpul ocupatiei turcesti, detasamente de ostasi turci obisnuiau sa atace si sa prade satele romanesti. Un asemenea detasament a atacat si satul Târnova, dar barbatii de aici au opus rezistenta. In urma bataliei care are loc, multi barbati tarnoveni sunt omorati, iar satul este trecut prin foc si sabie.
In urma acestui eveniment tarnovenii hotarasc mutarea satului intr-un loc retras pentru a nu fi in calea hoardelor turcesti. Legenda spune ca de atunci, femeile maritate din Târnova, poarta pe cap panglica neagra, ca semn de doliu dupa barbatii cazuti in lupta pentru apararea satului. Cu toate ca abia in anul 1495 apare primul document scris despre existenta satului, am convingerea ca acesta s-a format mult mai devreme. Putem trage aceasta concluzie, pornind de la faptul ca numele satului sj unele toponime din jurul acestuia sunt de origine slavona. Daca satul s-ar fi format la 1495, populatia romana din sat ar fi dat nume romanesti si nicidecum slavone. In plus, in zona vechii vetre a satului au fost gasite urme de locuire din epoca romana. Conform istoricului timisorean M. Bizerea, pana la sfarsitul secolului al XV-lea, comuna ar fi purtat numele de Spini (conform Szpiny).
Tot la 1495, acelasi document vorbeste pentru prima data de existenta satului Bratova, sat format tot din tarnoveni. Denumirea de Bratova ar putea avea intelesul de „locul lui Bratu,” un oarecare Bratu, stapan al acestei mosii. La substantivul propriu Bratu, a fost adaugat sufixul – ova, rezultand Bratova. La 1495, Târnova apare in documente Thernova, la 1500 Ternova, iar la 1717 Târnova. Deoarece izvoarele istorice nu se refera in mod deosebit la satul Târnova, trebuie sa intelegem istoria acestuia in contextul istoriei Banatului. Dupa Tnfrangerea taranilor rasculati, in frunte cu Gheorghe Doja la 1514, precum si a celor condusj de loan Nenada la 1526, Dieta de la Buda ia o serie de masuri, printre care legarea taranilor de glie, fara drept de mutare si de a purta arme, fapt ce face sa scada capacitatea de aparare in fata navalitorilor. Fara a mai intampina nici o rezistenta, turcii cutreiera tara, invaziile turcesti in Banat terminandu-se cu ocuparea unor cetati banatene, iar la 30 iulie 1552 este ocupata Timisoara.
Banatul este impartit in doua: partea apuseana intra sub stapanirea turcilor, iar partea rasariteana, respectiv tinuturile nord vestice ale fostului Banat de Severin, timp de 100 de ani formeaza sub conducerea voievodului Transilvaniei o organizatie politica separata denumita „Banatul Lugojului si Caransebesului”, din aceasta organizatie facand parte si satul Târnova. In aceasta perioada. Târnova ca si celelalte localitati din Banatul Lugojului si Caransebesului, se bucura de autonomie.La 1658, Acatiu Barcsai. banul Lugojului si Caransebesului cedeaza si aceasta zona turcilor, disparand astfel autonomia tinuturilor romanesti din Banat. Aceasta stare de lucruri dureaza pana la incheierea pacii de la Passarowitz, Tn anul 1716, Tn urma razboiului ruso-turc.In anul 1500. Cnstina. fiica lu MtcJos Bizerea. casatorita cu loan Tdrbk, cere drept zestre mosnie dtn Apadia si Târnovape care le si primeste 5Târnova apartine famBci Bizerea pana Tn anul 1561, cand regele loan al ll-lea doneaza cancelarului sau Mihai Csaky, mosiile bizeriene dm sateie Kakiva, Apadia, Târnova si Ohabita.Tot regele loan al U-tea. In anul 1563 vrea sa dea sateie Apadia.
Târnova s Bratova In fbiosinta mostenitorilor lui Ion Bizerea. care a rfpcprtat 9 nu a avut urmasj.La 20 iunie 1597. Sigysmund Bathory, Tntarind actele de proprietate emise de lancu de Hunedoara si Matei Corvin, doneaza lui Mihai si Pefcu Terovay, precum si lui Petru Mihai Terovay (Terovan. de Terova) satele Târnova, Bratova, Terova si altele. In notele lui Marsigp. Scute cu ocazia calatoriilor in Banat, intre 1690-1700. Târnova figureaza in plasa Bocsa, alatur: de Resita, Ezeris, Calnic Vasova Doclin, Fizes, Jdioara, Sosdea,Gataia, Semlac si Mnranta 7 in anul 1717, Administratia militara austriaca din TimisoaraL intocmesteo harta a Banatului, harta pe care Târnova apa-e cu 30 de case, alaturi de Resita 62 case, Doman 27 case. Cupcaare 14 case, Terova 23 case, Moniom 18 case, Bocsa 82 case. Calnic 82 case, Vasiova 36 case. Dupa cum se peace observa de pe aceasta harta,Târnova era una din cele mai mari localitati din zona.
Conform Caietelor de contributii ale preotului lordache, inanul 1745, satul Târnova apartinea Districtului Bistra. In Statistica Eparhiei Caransebesului, Intocmita la Varset la 1ianuarie 1751, satul Târnova apare Tn Districtul Caransebes Conform Statisticii bisericilor din Districtul Caransebes, Intocmita la 15 ianuarie 1757, satul Târnova are 190 de case sj o biserica de lemn, cu hramul Invierii lui Hristos, Inaltata sub episcopul loan Gheorghevici in anul 1749, parohul satului fiind Mihail Boron.In anul 1769, Curtea Aulica din Viena, si-a propus sa organizeze administrativ si militar Transilvania si indeosebi Banatul, in vederea transformarii lui in provincie de granita cu statut militar.Intre 1769 – 1772, din ordinul imparatului losif al doilea, colonelul baron von Elmt, executa masuratori sj ridicari :opografice intocmind o harta a Banatului la scara 1/25.200, care cuprinde 208 planse. In plansa nr. 133, se afla satul Târnova.
La ora actuala, harta se afla in Arhivele de razboi din Viena, sub numele de Harta de razboi a Banatului de Timisoara, cota B IX a 557. Prin bunavointa bunului meu prieten, istoricul militar caransebesean, col.(r) Liviu Groza si a orofesorului universitar doctor Petru Bona, fost director al Muzeului judetean de Etnografie si Istorie al Regimentului de granita, mi-a parvenit aceasta harta, fapt pentru care le multumesc si pe aceasta cale.Trebuie remarcat faptul ca harta pune in valoare satul Târnova, veche vatra romaneasca, asa cum s-a dezvoltat in decursul existentei sale.Satul este de tip radiar, organizat pe patru vai, care se intalnescesc intr-un punct central, unde se dezvolta mai puternic.Respectand detaliile de nivelment si planimetrie, constatam ca la data ridicarii topografice, satul Târnova avea 109 case.
Pe harta, in centrul satului sunt semnalate si o biserica si o troita. La o prima analiza a hartii am constatat ca satul este legat de principalele cai de comunicatie si traversat de mai multe cursuri de apa care formau o puternica retea hidrograflca.
O alta concluzie la care se poate ajunge analizand harta, este aceea ca terenul se prezinta framantat sj acoperit cu paduri in partea de est si nord-vest si mai putin framantat si descoperit in sud si vest unde se practica mai intens agricultura.Analizand spatiul dintre sat sj paduri, gasim la nord-vest, respectiv la sud-vest, cladiri izolate. Acestea nu reprezinta altceva decat salasele tarnovenilor.
La 1769, maistrul minier Delius, da ordin sa se cerceteze muntii Resitei. Cu aceasta ocazie sunt descoperite zacaminte de minereu de fier la Delinesti si Târnova.In perioada 1784 – 1796 are loc regularea satelor banatene, conform hotararii Curtii de la Viena. Acest lucru presupune reorganizarea satelor rasfirate, aducerea lor mai aproape de caile de comunicatie pentru a putea fi mai usor controlate, mai ales ca in aceasta perioada lotria era in floare.Congregatia judetului Caras Severin, tinuta in 3 octombrie 1783, raporteaza Consiliului regesc, ca este nevoie sa se faca regularizarea satelor, casele acestora fiind rasfirate, fara ordinesi fara lege. Satul Târnova sa se reguleze pe acelasj loc, dar imediat. Explicarea cauzelor si modul regularii: „Fiind locuitoriidedati la furturi si jafuri, Tn primul rand sa se reguleze.”Acuzatia adusa tarnovenilor ca sunt dedati la furturi si jafuri, ne confirma faptul ca haiducia sau lotria, cum era numita de mai marii acelor vremuri, era o forma de lupta bine cunoscuta tarnovenilor. Acest lucru este confirmat si de marele carturar banatean Nicolae Stoica de Hateg, care in lucrarea sa, Cronica Banatului, ne spune ca in zona Almajului activa o ceata de 18 loth, condusi de capitanii Traila si Miclau.In anul 1778, acestia rapesc pe preotul din satul Parlipat, iar Nicolae Stoica de Hateg, preot in satul Cornea, pleaca sa ia legatura cu lotri pentru a trata eliberarea preotului. Aici are ocazia sa-l cunoasca pe haiducul tarnovean Cuzma, pe care il descrie ca ,,un armas mare…cu patru pistoale, iatagan turcesc,sabie ungureasca, pusca sisana arnauteasca, mustacios.” Lotrilor li se promite iertarea de catre imparateasa Maria Therezia, cu conditia sa se inroleze in armata imperiala. Un numar de 10 lotri in frunte cu tarnoveanul Cuzma accepta. Ei sunt dusi in fata imparatesei, care dupa ce-i ocaraste si-i blesteama in toate felurile, da ordin sa li se dea cate 10 galbeni si sa plece imediat la oaste.Annul 1784, annul mailer fragmentary sociale din Transilvania, a zguduit puternic sistemul feudal prin miscarea taraneasca, cunoscuta in istorie sub numele de Rascoala lui Horia, Closca si Crisan. Acosta rascal a avut un puternic rasunet si in Banat, dar datorita masurilor luate de guvern, nu s-a extins si aici.
Cu toate masurile luate, taranii banateni adopta ca forma de lupta, lotria. Lotrii actionau intre Banat, Transilvania si Tara Romaneasca, sediul acestora fiind in comitatul Caras. Existenta lotrilor face drumurile nesigure si creeaza mari probleme guvernului. Generalii Papilla si Koppenzoller se ocupa de aceasta problema, Tntocmind un plan de actiune detaliat, stabilind ocuparea principalelor trecatori de catre regimentele de granita. Pe langa trupe, se mai creeaza un detasament mobil de 100 de oameni, care avea misiunea sa patruleze Tn mteriorul tarii.
Se indica punctele cele mai periculoase, printre care si satul Tamova. Pentru detasamentul mobil se stabilesc Dunctele de patrulare Tn satele Doman, Tamova, Rugi, Prisaca. in aceste puncte vor patrula 20 de oameni, la care se vor adauga cinci civili inarmati si doi calareti pentru transmiterea stirilor. La aceasta actiune sunt obligati sa actioneze satenii si piaiesii.Bandele de lotri erau formate din localnici, care ziua Tsi ^ad de lucrul campului, iar noaptea isi schimba hainele, isi negresc fetele, facand hotii sau spargeri.Se recomanda vizitarea in timpul serii de catre cneji, jurati si subofiteri, a tuturor caselor satenilor cu comportament suspect, verificandu-se daca barbatii sunt acasa sau lipsescbine motivat.In anul 1771, la Resita se pun bazele siderurgiei viitoarei Cetati de foc.
Amplasarea centrului industrial la Resita este rezultatul a o seama de factori de influenta ce au actionat in mod concertat, printre care se numara, existenta in acele vremuri a zacamintelor de minereu de fier la Ocna de Fier. Dognecea, Delinesti, Târnova, Slamina (Doman), Ogasul Popii (Resita) si Talva Tapului (Tntre Calnic si Lupac). La Târnova pe langa minereul de fier, se mai extragea minereu de mangan si cuart.
Lucrarile pentru construirea furnalului încep in anul 1769, iar din luna noiembrie a aceluiasi an, in satele Târnova si Doman sunt trimise patrule militare pentru a aduna populatia In vederea executarii de munci necalificate cu bratele sau cu carutele, munci pentru care nu au primit nici o plata. Deoarece minereurile trebuiau transportate cu carutele de la centrele miniere la Resita, si cum carausia era foarte scumpa, la interventia conducerii uzinei, Camera imperiala obliga comunele urbariale invecinate, ca timp de 25 de ani sa asigure 1.556 de tarani carausi Tn cadrul obligatiilor de robota, pentru transportul acestor minereuri. Printre comunele obligate la prestarea acestei munci impovaratoare, se numara si comuna Târnova.
Din documentele vremii, aflam ca in anul 1776, satul Târnova avea 294 de case.
In perioada 1787 – 1792, are loc razboiul ruso-austro-turc. Rusia sj Austria fsj propun slabirea sau chiar distrugerea Imperiului Otoman. Luptele se dau pe teritoriul Banatului, unde turcii reusesc sa ocupe Resita. Aceste lupte nu ocolesc satul Târnova, care organizeaza un detasament format din localnici, reusjnd ca impreuna cu detasamentul din satele Cuptoare si Resita Romana sa opreasca inaintarea otomana.
In urma calatoriilor facute in Banat, imparatul losif al II-lea, trece la aplicarea unor reforme, printre care cea mai importanta este cea din anul 1785, respectiv desfiintarea iobagiei, fapt ce face ca taranii sa beneficieze un timp de binefacerile acestor reforme. Dupa moartea imparatului losif al ll-lea in anul 1790, situatia maselor populare incepe sa se inrautateasca.fiind intensificata asuprirea acestora de catre nobilime.