Obiective turistice

Zona turistică Lacul Secu reprezintă unul dintre cele mai atractive spații naturale și de agrement din apropierea comunei Târnova și a municipiului Reșița. Amplasat într-un cadru dominat de dealuri împădurite și peisaje specifice Banatului Montan, lacul oferă un decor potrivit pentru relaxare, plimbări în natură și activități recreative.

Lacul Secu este un lac de acumulare amenajat pe râul Bârzava, în amonte de municipiul Reșița. Barajul a fost construit în perioada 1961–1963, având atât rol de alimentare cu apă, cât și de protecție împotriva inundațiilor. Barajul Secu are o înălțime de aproximativ 41 de metri și este menționat ca primul baraj din beton cu contraforți construit în România.

În timp, frumusețea cadrului natural a transformat zona într-un important punct de agrement. Pădurile care coboară până aproape de luciul apei, liniștea zonei și relieful înconjurător creează un peisaj deosebit, potrivit atât pentru petrecerea unei zile în aer liber, cât și pentru excursii de mai lungă durată.

Zona Lacului Secu oferă posibilități variate de petrecere a timpului liber. Aici pot fi practicate activități de agrement și sporturi nautice, iar malurile lacului sunt potrivite pentru relaxare și recreere. Lacul este cunoscut și de pasionații de pescuit, în apele sale fiind întâlnite specii precum crapul, șalăul, știuca, carasul, plătica, bibanul și cleanul.

Pentru iubitorii de mișcare și aventură, împrejurimile oferă numeroase posibilități de explorare. Drumurile forestiere, potecile și traseele care străbat dealurile din jur permit descoperirea zonei prin drumeții, ciclism sau alte activități de turism activ. Poziția lacului, între Reșița și zona montană a Semenicului, îl integrează într-un teritoriu cu un potențial turistic important.

În relație cu Târnova, Lacul Secu completează oferta turistică a comunei prin apropierea de un important areal natural și de agrement. Relieful împădurit, văile și drumurile de legătură din zonă permit includerea lacului în circuite turistice mai ample, alături de traseele pentru drumeție, ciclism și enduro din împrejurimile Târnovei.

Zona turistică Lacul Secu este, astfel, un loc în care apa, pădurea și relieful Banatului Montan se întâlnesc într-un cadru potrivit pentru relaxare, recreere și explorarea naturii, constituind unul dintre punctele de interes turistic importante din apropierea comunei Târnova.
Sursa: https://wel.ro/atractie/lacul-secu/

Comuna Târnova se află într-o zonă cu un relief variat, format din dealuri împădurite, văi, drumuri forestiere și căi rurale, caracteristici care o integrează firesc în peisajul destinat turismului activ și traseelor de tip enduro din Banatul Montan.

Circuitul ENDUROMÂNIA valorifică rețeaua extinsă de drumuri neasfaltate și trasee care traversează zona montană și deluroasă a județului Caraș-Severin. În împrejurimile Târnovei, participanții pot descoperi trasee ce străbat păduri, culmi și văi, oferind atât porțiuni tehnice, cât și sectoare panoramice, într-un cadru natural specific zonei de contact cu Munții Semenic.

Poziționarea comunei în apropierea Reșiței și a masivului Semenic permite conectarea traseelor locale cu o rețea mult mai amplă de drumuri și circuite de aventură din Caraș-Severin. Zona Târnova este deja cunoscută pentru traseele de ciclism care urmează culmile din jurul Văii Bârzavei și fac legătura cu Lacul Secu și împrejurimile Reșiței. Un astfel de circuit Reșița–Târnova–Cuptoare–Reșița are aproximativ 50 km și traversează un relief cu diferențe importante de nivel, păduri și drumuri de culme.

Traseele oferă participanților ocazia de a descoperi peisajul rural și natural al Târnovei dintr-o perspectivă aparte: drumuri vechi de legătură între localități, păduri întinse, poieni, văi și puncte de belvedere către Munții Semenic. Caracterul variat al terenului face ca zona să fie potrivită atât pentru explorare, cât și pentru activități de aventură și turism în natură.

Prin includerea sa în această arie de interes pentru turismul enduro, Târnova beneficiază de potențialul unui tip de turism care pune accent pe descoperirea peisajului, parcurgerea unor trasee mai puțin cunoscute și conectarea localităților din Banatul Montan prin drumuri secundare și forestiere.

În același timp, comuna se află și pe traseul Via Transilvanica – Terra Banatica, ruta națională de lung parcurs care traversează Caraș-Severin și care include Târnova între localitățile Caransebeș și Reșița. Acest lucru evidențiază suplimentar potențialul zonei pentru drumeție, ciclism și turism activ.

Târnova reprezintă astfel un punct de întâlnire între natură, aventură și peisajul autentic al Banatului Montan, oferind celor care parcurg traseele din zonă posibilitatea de a descoperi un teritoriu cu păduri, culmi, văi și numeroase drumuri potrivite pentru explorare.

A fost ridicat în anul 1936 la iniţiativa Echipei sociologice studenţeşti a Fundaţiei Culturale din Bucureşti, care în acest an a efectuat cercetări sociologice în comună. Monumentul ridicat atunci, era o cruce înaltă de 3 metri, confecţionată din lemn de stejar, amplasată în spaţiul dintre Biserica Ortodoxă şi şcoală. Pe partea frontală a crucii, era fixată o placă metalică pe care cu litere în relief erau trecuţi eroii căzuţi în primul război mondial. În anul 1972, la propunerea autorităţilor locale, s-a hotărât construirea unui monument pe care să fie trecuţi şi eroii din al doilea război mondial.

Monumentul are înălţimea de 3 metri şi este amplasat în faţa şcolii generale, într-un mic parc. Soclul monumentului are formă de trunchi de piramidă şi este construit din beton. Pe soclu este aşezat un obelisc din marmură.

Ultimele două mori de acest gen au funcționat pe pârâul Igăzău, fiind cunoscute sub numele de „Moara lui Drâmbă” și „Moara lui Dănilă”.

Casa morii era construită din piatră, în cazul Morii lui Drâmbă, sau din lemn, în cazul Morii lui Dănilă, fiind compusă din două încăperi. Prima încăpere era moara propriu-zisă, iar cea de-a doua era locuința morarului.

Piesele componente ale morii erau confecționate din lemn. Sistemul energetic al acesteia era format din roata hidraulică, așezată sub moară, în poziție orizontală.

Roata hidraulică era alcătuită dintr-un butuc de lemn, pe care era fixat radial un număr variabil de palete, având forma unor linguri din lemn. Roata era fixată pe un fus din lemn de stejar, capătul de jos al fusului fiind fixat într-un lagăr, iar la capătul de sus al acestuia fiind montată piatra rotitoare.

Sub piatra rotitoare se afla piatra fixă, așezată pe două grinzi, la circa 0,60 m deasupra podelei. Cele două pietre aveau diametrul de 1 m și grosimea de 0,30 m. Acestea reprezentau sistemul mecanic de prelucrare a materiei prime.

Cele două pietre erau înconjurate de doage din lemn, care aveau rolul de a împiedica împrăștierea făinii.